Visul unei vieți pe malul oceanului

Apăs, nu apăs, public… cum, doamne, să public așa ceva🫣

Lucrez ca terapeut sistemic și de ani de zile țin spațiul pentru alți oameni.
Am creat și susținut sute de ore de evenimente, masterclassuri și sesiuni pentru a ghida și oferi claritate, suport, blândețe, poate un strop de liniște.

Dar azi… scriu pentru mine.
Pentru visul meu. Pentru povestea noastra.

Eu, soțul meu și cei doi copii ai noștri suntem acum într-un sat pescăresc din Bretania, Franța, țara în care locuiesc de peste 20 de ani.
Însă am ajuns în acest sat, într-un loc unde parcă sufletul nostru a ajuns înaintea noastră.

Am plecat în această mini excursie cu intenția de a ne odihni.
La prânz, acum două zile, vorbim despre viață, bătrânețe, planuri împreună și genul acela de discuții unde visezi cu ochii deschiși.

A venit iar povestea cum că noi ne vom muta la ocean la 70 de ani ca să ne bucurăm de viață altfel la bătrânețe.
Și ne-a lovit pe amândoi…

Dar cum ar fi să facem asta ACUM?

Mai continuăm noi discuția un pic și plecăm de la masă cu visul ăsta.
Facem 150 de metri și văd o doamnă ce pune un afiș pe o căsuță:
DE VÂNZARE!

E o situație urgentă și sunt nevoiți să plece.

Dragilor, nu e o casă, ESTE CASA VISURILOR NOASTRE.
Pe plajă.

Oceanul în casă efectiv.
E mică, are 78 m² și un pod cu tot cam atâti m2, amenajabil, 380m2 de teren.

Încep să-mi curgă lacrimile efectiv.

De bucurie.
Flo e fără cuvinte și el.
Case pe plajă de genul acesta, micuțe, în locuri neturistice, sunt atât de rare.

Însă cum e posibil să ne apară această căsuță
visată în cel mai nefavorabil moment financiar posibil?
Cum?

Casa costă, cu toate cele, 470.000€.

Și se va vinde săptămâna ce vine, sau în maxim 10 zile.
Doamna drăguță, ne zice să intrăm, să o vedem.

Încep să-mi curgă lacrimi șiroaie pe față de cum se simte casa asta.
Copiii au rămas peste drum să alerge pe plajă.
Soțul meu se așază pe canapea și se pierde in oceanul de la geam, fără cuvinte.
Efectiv e un sentiment incredibil de real.

Casa asta este fix povestea noastra, așezata cu o oră înainte.
Despre cum ar fi dacă am putea trăi acum ce am zis că o să facem la 70 de ani.

Și mi-a venit ideea asta nebună.
Poate suntem nebuni.
Dar poate și magia începe așa, cu un vis spus cu voce tare.

E un loc simplu, viu, cu aer crud și sunet de valuri.
Și aici, zilele trecute, am găsit o casă.
Nu orice casă. CASA noastră.

Cea care ne cheamă sufletul.
Pe faleză. Cu oceanul în față.

Cu lumină în fiecare colț.

Eu sunt Anca.
Poate ne cunoaștem dintr-o sesiune. Poate dintr-un masterclass.
Poate doar dintr-un cuvânt scris.

Sau poate nu ne cunoaștem deloc.
Dar azi… îți scriu dintr-un colț de lume care mi-a atins inima într-un mare fel.

Așa că îndrăznesc, pentru prima dată, să scriu această scrisoare deschisă.

Sunt pregătită să las acest vis să fie împărtășit.
Să nu-l țin doar pentru mine.

Am o comunitate fantastică. Asta stiu deja.

lar ACUM ma puteti sustine.

Dacă rezonezi cu această poveste,

dacă vrei să fii parte din ea,

cu un gând bun, cu un share, comentariu, contributie
cu 1 euro, 5 sau 10, sau cu orice simți,

primesc🤍.

Și simt că poate fi posibil.
Și sunt deschisă pentru ce are viața în plan pentru noi acum.

Când am intrat în casă, m-am auzit spunând:
„Aici ne putem scrie următorul capitol.”

E pentru prima dată când îndrăznesc să scriu o astfel de scrisoare.

Finanțăm toți adesea proiecte legate de durere, urgență, boală, disperare.

Și e firesc.
Dar cum ar fi… să îndrăznim să susținem și bucuria?
Să punem cot la cot pentru vise, pentru schimbări de viață, pentru pași către adevăr?

Cum ar fi să ne spunem: “merit acest vis” și să susținem asta unii pentru alții?

Știu că vor fi oameni care vor judeca.
Unii ce vor face poate glume, alții vor arunca cu vorbe, fără să știe cine suntem sau care este, povestea noastră.
Știu și că trăim într-o lume în care visul, spus cu voce tare, pare o nebunie.

Dar mai știu ceva.
Știu că sunt oameni care o să simtă și ei această chemare.
Care poate visează, la fel ca noi, la o viață mai aproape de natură, de ocean sau de pământ.
Oameni care au investit financiar totul în munca lor, în proiecte, în a da și pentru care proiectul unei case rămâne mereu „pentru mai târziu”.

Poate că e momentul să spunem împreună: și bucuria merită susținută. Și visul. Și îndrăzneala.

Vă puteți imagina ce-au făcut părțile mele cu mine până să apăs butonul care îți permite să citești tu acest mesaj.
Sunt ani de muncă cu mine.
Însă azi e altfel.
Sunt deschisă să ne traim povestea asta.

Dacă rezonezi cu această chemare, participă și tu așa cum simți.
Poate că începem aici o nouă formă de comunitate.
Una care nu se adună doar în jurul rănilor, ci și în jurul visurilor.

Participa aici:🤍

https://www.leetchi.com/c/visul-unei-vieti-pe-malul-oceanului-1547925?utm_source=native&utm_medium=social_sharing

Asez aici si un link revolut🤍

https://revolut.me/ancafl3yth

Sau IBAN Revolut (valabil pentru EUR și RON):
FR7628233000010732917305406
Titular: Anca Flavia Biris

Mulțumesc că ești aici, că citești, că vrei să fii parte din povestea noastra.

Mulțumesc că partajezi, ca participi fix cum simți tu.
ACUM am nevoie de voi!
DA, si bucuria merita! Da, fiecare vis conteaza.
Cat de ireal ar fi ca sa devina totul real prin puterea comunitatii?

Anca🪶

#sibucuriamerita